Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ANTAGONÍSM, antagonisme, substantiv neutru Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente sau forțe opuse care se află în luptă. Antagonismul dintre proletariat și burghezie. Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvînt asupritorii și asupriții, se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfîrșea sau printr-o prefacere revoluționară a întregii societăți, sau prin pieirea ambelor clase în luptă. MARX-ENGELS, M. C. 32. Eliberate de orice antagonism de clasă, națiunile socialiste sovietice sînt formate din clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea sovietică, care, colaborînd în mod prietenesc, construiesc societatea comunistă, fără clase. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 445.
