Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, substantiv feminin Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență. Nu-și găsise locul pe scaun, sfredelit de privirea pătrunzătoare a moșneagului cu vorba de faun și cu monstruoase protuberanțe frontale. C. PETRESCU, O. P. II 189.
♦ (La plural ) Erupție de la marginea discului solar avînd aspectul unor flăcări imense, care se înalță pînă la mai multe sute de mii de kilometri deasupra suprafeței soarelui.