Ce înseamnă alternanță vocalică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " alternanță vocalică": alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; alternanță consonantică

" Se nasteau vampirii de sambata dimineata
din rumegus si apa de oi.

Somnul se arata ca o alternanta a luminii, -
¬secunda se arata uneori eterna"
Rosinanta poezie de Nichita Stanescu

" ca ordine imparateasca vidul din faguri din ulcioare si din osii tenacele navalnicul avidul de vinuri de distante de ambrozii
intreg care-si desfasura de-a rindul povestii sale partile-n gilceava si-a caror alternanta conspirindu-l ii tine loc de floare bob si pleava
si care-ntruna se reneaga ca sa cunoasca-n schimbul purpuriu din vine ca fragezindu-si linceda carcasa niciunde-pretutindeni-altul vine"
Cvadratura Cercului poezie de Stefan Augustin Doinas

ALTERNÁNȚĂ (< limba franceza {i}) substantiv feminin

1. Însușirea de a alterna.

2. (fizică) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă.

3. (geologie) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni.

4. (lingvistică) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie.

5. (arhitectură; ARTE plural) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură).