 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " Eu salut a ta cantare, Ca vitejii mei strabuni. A lor bucium suna semnul" La buciumul poezie de Alecu Donici " Vreo sarcina-asupra-i n-apasa: De-ai mei creditori e-aparata, Parfumul de roze ce-mbata" Rondelul noptii argintate poezie de Alexandru Macedonski |
| Definiție din
MEI, (2) meiuri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Plantă erbacee din familia gramineelor cu inflorescența ramificată, cu semințe mici, făinoase, cultivată în trecut ca cereală, iar azi mai ales ca nutreț pentru vite și păsări (Panicum miliaceum); mălai, păsat. Mălaiul, păsatul sau meiul se cosește după ce i s-au secerat spicele. PAMFILE, A. R. 150. Atît soldații cît și ofițerii sau boierii aveau de la stăpînire pe fiecare zi mertic de carne, de pîne de grîu sau de mei și de luminări. BĂLCESCU, O. I 16. Cine se teme de verb reflexiv:ăbii nu seamănă mei. Flămîndul codri visează și verb reflexiv:abia mei. • Expresia: Cît ai zice mei vezi zice. • Compuse: mei-păsăresc = plantă erbacee cu frunze cu perișori, cu flori mici alb-gălbui și cu fructe în formă de boabe pietroase, mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum offici- nale); mei-mărunt = plantă asemănătoare cu meiul- păsăresc, cu florile dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă (Panicum capillare). 2. (Mai ales la plural ) Lan, holdă cultivată cu această plantă. Iote-l, ăsta e. Acolea, între meiurile alea și porumbari. DUMITRIU, vezi E. 124. Cei ce muncesc cîmpul, să vadă de grîne, de meiuri, de cartofi, de toate. VISSARION, B. 195. |
