CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Onofrei al meu, iubite, Vin la neica sa te pup! Si-l pupa viteazul riga" Cetatea neamtului poezie de George Cosbuc " Farfuridi: Imi pare rau, neica Zahario, noi nu " O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale |
Definiție din
NÉICĂ substantiv masculin (Regional) Termen de respect cu care se adresează, (de obicei) la țară, un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare; nene, bade. Așa vă e cîntecul? Apăi aveți de-a face cu neica! SADOVEANU, A. L. 202. Lui neica să-i dați drumul, că nu e vinovat. CARAGIALE, O. I 266. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Urmat de numele persoanei la care se referă) Îl vedea lucrînd cînd la alde neica Burcilă, cînd la aleșii ori la fruntașii satului. ISPIRESCU, L. 206. Dar neica Barbu, cum trăiește? ODOBESCU, S. I 74. ♦ Termen afectiv cu care la țară o fată se adresează flăcăului iubit și pe care flăcăul îl întrebuințează cînd vorbește despre sine cu fata. Mîndra neichii-i ochișa. HODOȘ, P. P. 33. • (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei persoane anumite, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Și cinstești la vin, măi neico! CONTEMPORANUL, I 456. Bine-i lîngă puiculiță, Neică, neiculiță! ALECSANDRI, T. 195. |