CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime vindecare
| |
| |
Definiție din
VINDECÁRE, vindecări, substantiv feminin Faptul de a (se) vindeca; tămăduire, lecuire, însănătoșire. Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. • locuțiune adjectiv Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313. | |