Antonime verde

Antonime verde

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Verde: copt uscat Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

VÉRDE2, verzi, adjectiv

I.

1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau în general a vegetației proaspete de vară. Apoi ridică ochii, ferindu-și-i, cu mîna la tîmplă, de lumina lămpii. Avea ochi frumoși, verzi, iar cute timpurii i se brăzdau de jur împrejurul feței. DUMITRIU, N. 34. Și-n fund lunca de lozii verde deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. Apa mării tremură spre zări, Verde și adîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Tînguiosul bucium sună... îi răspunde codrul verde Fermecat și dureros. EMINESCU, O. I 209. Masa verde vezi masă1 (1).
       • Expresia: A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) vezi cal (1). A nu mai călca iarba verde vezi călca (I 1). A vedea stele verzi vezi stea (I 1). La moșii ăi verzi vezi moș (II 3).
♦ (Despre persoane, de obicei cu determinarea «la față») Palid. Era verde la față. DUMITRIU, N. 123. Ce vînt te bate de ești verde la față?... Nu-ți merge bine, nu-ți priește mîncarea, te bate cineva? MIRONESCU, S. A. 60. Cum auzii eu de «Iunion»), mă făcui verde la față. CARAGIALE, O. I 46.

2. (Despre plante sau părți ale lor, în opoziție cu uscat) Plin de sevă, viu. Tot ce-i verde s-a usca, Rîurile vor seca. ALECSANDRI, P. II

13. Răsădea crengi verzi. DRĂGHICI, R. 151.
       • Expresia: Din pămînt, din iarbă verde vezi iarbă (1). Paște, murgule, iarbă verde vezi iarbă (1). (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate vezi îndruga (l). A spune verzi și uscate vezi spune (3).
♦ (Despre lemne de foc) Plin de sevă, umed (fiind tăiat din pădure de curînd). Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi, Nici urma să nu-ți mai vezi! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313.

3. (Despre legume și fructe) Neajuns la deplină maturitate, necopt. Caise verzi. Mazăre verde.
       • Expresia: Adio și-un praz verde vezi praz.

4. (Despre piei) în stare naturală, neprelucrat, netăbăcit, neargăsit; brut. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor.

I. IONESCU, M. 701.

5. (Rar) Proaspăt. Îi aducea în toate diminețile coșurile cu pește verde și pe cel cu pește uscat. SLAVICI, O. I 82.

II. figurat

1. Voinic, viguros, îndrăzneț. Fii mai verde, domnișorule, nu-i verb reflexiv:eme să tremurăm de frică. GANE, N. I 91. Cu acești voinici se întovărăși și un om verde, pui de romîn, știi, colea! ISPIRESCU, L. 200. Oricum, ești verde încă și ai oțel în șale. ALECSANDRI, T. II 64. Să fii verde la război, Să scapi țeara de nevoi! id. P. P. 391.
       • figurat Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281.

2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care spune sau exprimă adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente. În urma acestora și alte verzi cuvinte... a terminat cuvîntarea sa. ODOBESCU, S. I 474.
       • (Adverbial) Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. SLAVICI, N. I

6. (expresie) A spune verde (în față sau în ochi) vezi spune (1).