CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime venetic
| |
| |
Definiție din
VENETÍC2, -Ă, venetici, -e, substantiv masculin și forme (Adesea peiorativ) Persoană venită din alte locuri și considerată, străină în locul unde este stabilită. vezi străin. Veneticii, cu straiele lor mîndre și cu pană argintată, nu și-au pus viața, căci n-aveau pentru ce. SADOVEANU, O. VII 150. Cea mai mare și mai gospodărească era casa lui Dănilă... venetic de pe plai. GALACTION, O. I 155. În scurtă verb reflexiv:eme și-a întemeiat romînul o gospodărie, parc-ar fi fost de cînd lumea în satul nostru, nu un venetic. DUNĂREANU, N. 123. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Ian uită-te, zicea romanița către siminoc... la veneticele aceste, cît sînt de păcătoase și ovilite! NEGRUZZI, S. I 100. • (Adjectival) Al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. (Pleonastic) Curtea lui Suleiman se umpluse de străini venetici cari-și lepădase vechea credință. ODOBESCU, S. I 121. (figurat) O slovă care a rămas, slovă venetică și hîdă! NEGRUZZI, S. I 261. ♦ Revenit de curînd din străinătate. Dar tu, Șoimcirule? – Eu sînt venetic în țara mea, doamne, și-ntăi m-aș cere să-mi văd neamurile. SADOVEANU, O. VII 17. | |