Antonime varf

Antonime vârf

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Vârf: bază Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

VÂRF, vârfuri, substantiv neutru

1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte).
       • Expresia: Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus.
♦ figurat (La plural ) Persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unui grup social etc.
♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului.

2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei.
♦ specializare Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor.
       • Locuţiune adverbiala Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni.
       • Expresia: A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul de pe cap (de frică, de spaimă) A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; prin extensie a vorbi afectat.

3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc.

4. figurat Moment de intensitate maximă a unei activități.
       • Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore de zi sau în anumite perioade ale anului.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ŭhŭ.