Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
VANITATE substantiv aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, (livresc) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (învechit și popular) măreție, mărire, (popular și fam.) ifos, țîfnă, (regional) făloșenie, făloșie, (învechit) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. ( lui este cu totul nejustificată.)
