Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
TONT adjectiv, substantiv bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tontălău, (învechit și popular) năuc, (popular și fam.) haplea, (popular) flaimuc, (învechit și regional) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (regional și fam.) șui, (regional) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tătălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilvania) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Moldova) bobletic, (prin Muntenia) bobleț, (Moldova) cherapleș, (prin Transilvania, Moldova și Bucovina) chiomb, (Transilvania, Banat și Olt.) lud, (Transilvania și Banat) năhui, (Transilvania) nebleznic, (prin Moldova, Transilvania și Maramures) șuietic, (Moldova) tanău, (Bucovina) tălășman, (prin Olt. și Muntenia) tărăntuc, (Muntenia) tontovan, (turcism învechit) budala, (familial) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (figurat) secolul ( mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!)
