Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adjectiv Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. Ceea ce... se află în toate cetățile de pămînt sînt pietrele de praștie de diferite mărimi, precum și alte pietre teșite. ODOBESCU, S. II 145.
♦ Turtit. I se străvedeau brațele subțiri... umerii ascuțiți și oasele spinării teșite. DUMITRIU, N. 180. Era e hîdă făptură, cu picioarele scurte și cu brațele lungi, cu fruntea teșită și cu ochi galbeni. C. PETRESCU, R. DR. 51.
