Antonime taios

Antonime tăios

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Tăios: netăios tocit tunchit Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adjectiv

I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascuțit. Nu era de joacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. Intră-n casă ca o sabie tăioasă. SEVASTOS, N. 163. Mîna-n paloșe punea P-ăl tăios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548.
       • figurat Bărbatul tînăr și cu profil tăios, încă mai înalt decît dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. C. PETRESCU, A. 323.

II. figurat

1. (Despre vînt, ger etc.) Care biciuiește fața, care îți dă senzația că te taie. Treptele erau alunecoase și vîntul tăios de gerunziu DUMITRIU, N. 41. Era un frig tăios. PAS, Z. I 193. Poate de-acum să sufle austrul, vînt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22.

2. (Mai ales despre privire și glas) Pătrunzător, ascuțit. Întrebă cu glas tăios, ager. DUMITRIU, N. 124. Pe bulevard, cred, mă oprește o voce scurtă și tăioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Sprincene stufoase, sub care se mișcau doi ochi cu priviri tăioase. MIRONESCU, S. A. 24.
       • (Adverbial) Moșnegii din Alăutești își aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. GALACTION, O. I 43.

3. Mușcător, caustic. De un gust subțire și sigur, de o ironie iute și tăioasă, Anghel era necruțător cu mulți dintre obișnuiții cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173.