 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime tăcut
| |
|
| |
| Definiție din
TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adjectiv Care tace, care nu vorbește, prin extensie care nu face zgomot (vezi calm, liniștit); care vorbește puțin, căruia nu-i place să vorbească (vezi taciturn). Era un om tăcut; nu schimba cu nimeni un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 118. Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P.Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 228. Stan era om tăcut în feliul său. CREANGĂ, P. 142. Îl vedea mai tăcut și mai retras. NEGRUZZI, S. I 25. • figurat Tăcută nălucește biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. • (Substantivat) Strigă, strigă, mutule, nu tăcea, tăcutule. ȘEZ. III 123. | |
