Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘOVĂIÉLNIC, -Ă, șovăielnici, -e, adjectiv Lipsit de fermitate în mișcări, în atitudini, în acțiuni; șovăitor. S-au adunat rubedenii îndepărtate și cupide, gata să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu voința șovăielnică altul, dictat de neomenia lor. C. PETRESCU, vezi 172. Nopțile de neodihnă adunate în ochii șovăielnici, stinși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 202. Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. Hristos II 280. Om șovăielnic! Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Și fapta-i și cuvîntul deopotrivă sînt. ALECSANDRI, T. II 117.
