Antonime salbaticie

Antonime sălbăticie

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Sălbăticie: civilizație Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, substantiv feminin (Și în forma sălbătăcie)

1. Stare în care se află animalele sălbatice; prin extensie însușirea a ceea ce este sălbatic; cruzime, brutalitate. În «Năpasta» societatea burgheză... apare numai ca un ecou... și acest ecou sună numai a răutate și sălbătăcie. GHEREA, ST. Hristos III 108.
       • Locuţiune adverbiala Cu sălbăticie = sălbatic, fioros. Nu știu! răspunse Alioșa și-l privi cu sălbătăcie. SADOVEANU, O. VII 38. Simțea foamea și frigul mușcîndu-l cu sălbătăcie. id. O. VIII 155.
♦ Purtare, faptă de om sălbatic, crud, brutal. Are însă un fond... foarte potrivit pentru descrierea sălbătăciilor ce-au însoțit distrugerea albigenților. GHEREA, ST. Hristos I 175.
♦ (Neobișnuit) Animal sălbatic, sălbăticiune. Mergea la vînătoare și aducea... căprioare... și alte sălbătăcii bune de mîncare. RETEGANUL, la CADE.

2. Loc pustiu, singuratic, unde n-a pătruns civilizația. vezi pustietate, paragină. Vechea așezare de pescari dobrogeni avea biserică

– lucru rar în aceste sălbătăcii și singurătăți. SADOVEANU, O. VIII 234. În sălbăticia asta unde trăiesc, cînd voi avea fericirea să mai schimb verb reflexiv:eo vorbă cu astfel de oameni? BART, S. M. 27.
♦ Atitudine nesociabilă, izolare de lume. Se făcea că nu înțelege ce însemnează sălbăticia ei de a se încuia în odaie și a fugi așa de toată lumea. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.

3. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat.

– Variantă: sălbătăcíe substantiv feminin