Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adjectiv (Franțuzism) Fricos, laș. Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, în toți spaima am băgat. literar ANTIMONARHICA 56. Dupe cum vedeți, nu sînt cura- gios dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48.
• (Substantivat) Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.
