CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime politețe
| |
| |
Definiție din
POLITÉȚE, (2) politeți, substantiv femininDEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 1. Mod de comportare caracterizat prin bună- cuviință, respect și amabilitate în relațiile cu ceilalți oameni. • Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume personal la persoana a doua și a treia, folosit în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care se vorbește. • locuțiune adjectiv De politețe = a) care exprimă politețe; politicos, amabil; b) protocolar. • Locuţiune adverbiala Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. + Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc. 2. (familial; la plural ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [plural și: (2) politețuri. – Variante: politéță substantiv feminin] – Din limba franceza politesse. | |