CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime permanent
| |
| |
Definiție din
PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. • (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. 2. (În expresie) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a pârului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă verb reflexiv:eme. | |