CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime partizan
| |
| |
Definiție din
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, substantiv masculin și formeDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie, o ideologie; cel care e de partea cuiva, sprijină pe cineva, luptă alături de cineva pentru o cauză. Bogdan, ca toți principii destronați, mai număra verb reflexiv:eo cîțiva partizani între boieri. HASDEU, vezi 18. Tomșa se repede Acuma spre Suceava cu partizanii săi. ALECSANDRI, T. II 163. 2. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în război pe teritoriul cotropit de inamic, în spatele frontului acestuia. Iarnă și vară, zi și noapte, îndurînd foamea și setea și gerul năprasnic, au suferit, au luptat... mii și mii de partizani. STANCU, U.R.S.S. 107. 3. (Învechit, rar) Partener. Partizanii mei [la jocul de cărți] erau o damă ca de 50 ani și doi băieței, unul map tînăr și altul mai bătrîn decît mine. BOLINTINEANU, O. 367. | |