Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adjectiv (În concepțiile religioase, în basme) Care nu moare niciodată. vezi etern. Dar cum ai verb reflexiv:ea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172.
♦ figurat Care rămîne veșnic în amintirea oamenilor, care se bucură de o glorie eternă; nepieritor, etern. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358.
