CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime neisprăvit
| |
| |
Definiție din
NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat. Se smunci de jos și strînse brusc mîna lui Radu Comșa. Făcu un gest neisprăvit de îmbrățișare. C. PETRESCU, Î. II 19. N-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvită – fără brațe. CARAGIALE, O. VII 433. Aspru, rece sună cîntul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, O. I 158. ♦ Care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfîrșit; infinit. 2. (Despre oameni) Lipsit de calități, de pregătire; incapabil. (Substantivat) Ce se poate face cu un neisprăvit? SADOVEANU, A. L. 170. | |