CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime mizerabil
| |
| |
Definiție din
MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre persoane) verb reflexiv:ednic de dispreț, ticălos, mîrșav, nemernic. Toți au ceva comun, prin care sînt și mizerabili și ridicoli și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului romîn. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 233. • (Substantivat) Tu ești răspunzător de moartea mătușe-mi, nemernicule!... în genunchi, mizerabile! DUMITRIU, B. forme 140. Și aș avea plăcere nespusă să le trag și eu cîte o palmă la toți mizerabilii ăștia. MIRONESCU, S. A. 25. Ce! a cutezat? mizerabilul! CARAGIALE, O. I 110. ♦ figurat Aspru, rău. Dar cînd știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. TOPÎRCEANU, S. A. 70. 2. (Despre lucruri etc.) Lipsit de valoare, prost făcut; în stare proastă, neîngrijit. Teza d-tale... este mizerabilă. SEBASTIAN, T. 212, Versurile ce scrii sînt rele, – ce zic rele? ele sînt mizerabile. MACEDONSKI, O. III 112. Intrăm în micul și mizerabilul portugheză BOLINTINEANU, O. 291. 3. (Franțuzism rar; despre persoane) Care se află într-o stare nenorocită, care inspiră milă, care este verb reflexiv:ednic de plîns; lamentabil, jalnic. Voi care-ați cunoscut-o... Recunoașteți-o, dacă puteți, în mizerabila birtășiță de lîngă «Biserica Neagră». MACEDONSKI, O. II 411. | |