Antonime melancolic

Antonime melancolic

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Melancolic: șăgalnic Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -e, adjectiv

1. (Despre persoane) Stăpînit de tristețe, de deprimare; care are o fire visătoare, închisă, întunecată, posomorită. Nu-s melancolic ca Petrarca. Dar știu să rid, și pling apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 165. Norii toți cînd strălucesc, Melancolic îi privesc Și rămîn cu ochiul jalnic. MACEDONSKI, O. I 112. Dacă artistul e melancolic, amărît... plină de melancolie și de durere va fi opera lui. GHEREA, ST. Hristos II 81.
       • (Poetic) Șire lungi de melancolici cocori. ODOBESCU, S. III 34.
       • (Adverbial) Matrozii melancolic cîntă. MACEDONSKI, O. I 153.
♦ (Despre cuvinte, ochi, frunte etc.) Care exprimă, reflectă tristețe apăsătoare, melancolie. A fost odinioară un cavaler tăcut Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. IOSIF, T. 102. Mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea cu cugetări melancolice. EMINESCU, N. 42. Sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53.
♦ (Despre lucruri, peisaje etc.) Care inspiră, trezește melancolie. Peisaj melancolic, în apele lunii Mai ești pentru unii, Aievea, simbolic. Al țării din vis Dorit paradis. BENIUC, vezi 57. Rîurile se ciorăiau mai jos de brîiele melancolicelor stînce. EMINESCU, N.

5. Era spînzurată o candelă ce ardea neîncetat, dînd o lumină slabă și melancolică. FILIMON, C. 265.
       • (Adverbial) Clopotele cailor sunau melancolie în noapte. SADOVEANU, O. IV

11. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206.

2. (Despre un bolnav mintal) Care suferă de melancolie (2).