Antonime major

Antonime major

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Major: minor minuscul marginal Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

MAJÓR, -Ă, majori, -e, adjectiv

1. (Despre oameni; în opoziție cu minor) Care a împlinit vîrsta cînd se poate bucura prin lege de drepturi civile și politice depline. Eleonora era majoră, era stăpînă pe moșie mai mult ca oricînd. DUMITRIU, B. forme 146. Ca mîine vii să-mi ceri consimțămîntul; și nu ți-l dau... -Nu-mi pasă; sînt majoră. despre ZAMFIRESCU, R. 139.

2. Foarte important, principal, de căpetenie. Preocuparea lor majoră, artă sau speculația filozofică, le absoarbe întreaga existență. SADOVEANU, E. 30.

– Caz de forță majoră vezi forță.

3. (termen militar; numai în expresie) Sergent-major vezi sergent. Locotenent-major vezi locotenent. (Ieșit din uz) Plutonier-major vezi plutonier. Stat-major = grup de ofițeri care funcționează pe lîngă un comandant în scopul conducerii trupelor. [Un] general scund și grozav de spătos, în uniformă cu buzunări numeroase și enorme, încît ar fi putut cuprinde toată arhiva marelui stat-major. C. PETRESCU, Î. II 71.

4. (muzică; în expresie) Gamă majoră = modul diatonic (cu semitonuri între treptele 3-4 și 7-8) pe care se bazează sistemul armonic tonal.

5. (Logică; în expresie) Termen major (sau premisă majoră) = unul din cei doi termeni (sau din cele două premise) ai unui silogism, și anume acela care conține obiectul concluziei.