Antonime lung

Antonime lung

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Lung: scurt Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

LUNG, -Ă, lungi, adjectiv, adverb, substantiv neutru

I. Adj.

1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul.
       • Expresia: A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoț. A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut.
♦ (Substantivat, forme plural ) Unde lungi.

2. De statură mare; înalt.
       • Expresia: A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos.

3. (Despre suprafețe) Care se întinde pe o distanță mare; prin extensie vast.

4. (Despre mâncăruri) Apos, diluat.
       • Expresia: Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut.

5. Care durează mult timp; îndelungat.
       • Silabă (sau vocală) lungă = silabă (sau vocală) care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie.
       • Expresia: Zile (sau ani) lungi = timp îndelungat (care s-a scurs greu). Vorbă lungă = vorbărie inutilă.

II. adverb Mult, îndelung; adânc.
       • Expresia: A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva).

III. substantiv neutru (De obicei articulat) Lungime; întindere.
       • Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a (sau în) lung(ul) = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea...; de la un capăt la altul.
       • Expresia: In lung și în lat (sau larg) = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni. A nu-și cunoaște (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic.

– latina longus.