Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adjectiv Care exprimă sau produce tristețe, mîhnire, groază, care amintește de moarte; jalnic, sumbru. Nemișcat stă [omul de zăpadă]... cum șade o statuie, Lugubri în orbite îi înnegresc cărbunii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 26. Toată viața! În sufletul lui Dan aceste cuvinte cad cu un răsunet lugubru și-l umplu de-o neînchipuită jale și desperare. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. Bravo! rîdeți foarte natural! Numai domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu. ALECSANDRI, T. I 296.
