CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime isprăvit
| |
| |
Definiție din
ISPRĂVÍT substantiv neutru Faptul de a (se) isprăvi; sfîrșit. verb reflexiv:eau să știu, să știu sfîrșitul!... Spuneți cum e isprăvitul? COȘBUC, P. I 181. Începerea a fieșcăruia lucru este înjumătățirea isprăvitului. GOLESCU, Î. 93. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • locuțiune adjectiv Pe isprăvite = aproape de sfîrșit, pe sfîrșite. Tutunul îi era pe isprăvite. REBREANU, I. 36. – Formă gramaticală: (în locuțiune adjectiv) isprăvite. | |