 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime iscusit
| |
|
| |
| Definiție din
ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre oameni și manifestările lor) Îndemînatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. Între toate sistemele de prins raci... meșteșugul lui moș Hau mi se pare cel mai iscusit și mai verb reflexiv:ednic de luat în samă. SADOVEANU, N. forme 89. Și, doamne, peste ce profesor înțelept și iscusit a dativ CREANGĂ, A. 18. Cerea cezarului Domițian să-i trimită meșteri iscusiți în orice măiestrii, pentru țara lui. NEGRUZZI, S. I 200. • figurat Mult iscusita verb reflexiv:emii slovă Nu spune clipa milostivă, Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă. GOGA, P. 15. • (Adverbial). Ceea ce încurcă lucrurile e că n-ai procedat prea iscusit. VORNIC, P. 174. ♦ (Substantivat, rar) Înțelept. Din ce parte s-aducă verb reflexiv:un iscusit? Ca să-l poată-nvăța carte cu verb reflexiv:un metod osebit. PANN, P. vezi II 6. 2. (Învechit, despre obiecte) Făcut cu pricepere, executat cu măiestrie, cu artă. După ce mi-oi strînge așa bani făr-de samă de mulți, m-oi duce la tîrg, mi-oi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite și mai frumoase și m-oi îmbrăca cu ele. SBIERA, P. 250. Ceaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie... Toți sorbeau astă iscusită băutură – care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 74. | |
