Definiție din
Dicționar de termeni lingvistici
IREÁL substantiv neutru (< adjectiv ireal, -ă, conform limba franceza iréel): construcție perifrastică cu statut de mod (după unii lingviști), care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. Este un rezultat al îmbinării dintre imperfectul invariabil al verbului a fi, sub forma persoanei a III-a singular, folosit ca auxiliar de modalitate pentru exprimarea iminenței acțiunii, și conjunctivul prezent al unui alt verb: era să cad, era să cazi, era să cadă, era să cădem, era să cădeți, era să cadă. Folosirea variabilă a formei de imperfect într-un asemenea tip de construcție este nerecomandabilă (eram să cad, erai să cazi, era să cadă, eram să cădem, erați să cădeți, erau să cadă).
