 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime Învățat
| |
|
| |
| Definiție din
ÎNVĂȚÁT, -Ă, învățați, -te, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Care știe multă carte; care posedă cunoștințe profunde; instruit, erudit, savant, doct, cultivat, cult; prin extensie priceput. A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102. Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12. Era un om foarte învățat și cunoscut pe verb reflexiv:emea lui. NEGRUZZI, S. I 245. ♦ (Substantivat) Savant. Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Studiat și reținut în memorie. Un rol învățat. 3. Deprins, dedat, obișnuit (cu ceva). Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 109. 4. (Despre animale) Care poate fi utilizat la anumite treburi; dresat, domesticit, îmblînzit. S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. | |
