Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
INTÉRN1, -Ă, interni, -e, adjectiv Care ține de interiorul unui stat, al unui organism, al unui fenomen; care provine dinăuntru, lăuntric. Vigilența de masă a oamenilor muncii este arma cea mai puternică pentru descoperirea și lichidarea acțiunilor criminale ale dușmanului intern sau extern. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 69. Căile și procedeele specifice ale unei limbi date, în trecerea ei de la o calitate la alta, în trecerea de la starea veche la cea nouă, formează legile interne ale dezvoltării ei. MACREA, forme 17.
• Piață internă = schimbul, vînzarea, circulația mărfurilor în interiorul unei țări. Plan intern = planificare în interiorul unei secții sau al unei echipe, cuprinzînd sarcinile care îi revin fiecăruia în cadrul planului general al întreprinderii. Ministerul Afacerilor Interne (sau, substantivat, forme plural ) = minister în resortul căruia se găsește întreaga administrație de stat din interiorul țării. Organe interne = organe situate în cavitatea abdominală și toracică. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Glande cu secreție internă vezi secreție. Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului. (matematică) Unghiuri interne = fiecare din cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. Unghiuri alterne interne vezi altern.
