Antonime ingaduinta

Antonime Îngăduință

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Îngăduință: intoleranță Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNGĂDUÍNȚĂ substantiv feminin Faptul de a (se) îngădui.

1. Încuviințare, permisiune, voie. Solul de la Rim păru a-și scutura fruntea ca de o umbră și se întoarse iar cătră postelnic, cerîndu-i cu ochii îngăduință să-și urmeze amîndoi sfatul început. SADOVEANU, forme J. 724. Îi adusese [lui Bathori] făgăduieli mărețe de la împăratul și îngăduința căsătoriei lui atît de mult dorită. BĂLCESCU, O. II 54.

2. Indulgență, toleranță. Cei care au atitudine de îngăduință față de chiaburi lovesc în interesele clasei muncitoare și țărănimii muncitoare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2396.
♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. Trăiră cîte trei un trai plin de fericire și de îngăduință. ISPIRESCU, L. 132.

3. (Rar, familiar) Păsuire, amînare, răgaz. Îngăduință pentru plata datoriei.