Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNFIINȚÁRE, înființări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înființa; creare, fundare, întemeiere, instituire. Partidul și guvernul se îngrijesc zi de zi de dezvoltarea prin toate mijloacele a științei, de înființarea a numeroase institute de cercetări științifice, laboratoare, stații de experimentare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. Din comitetul de inițiativă al țăranilor care doreau înființarea gospodăriei colective, lipsea unul singur: Lazăr lungu. MIHALE, O. 520. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.
♦ (Rar) Realizare, executare. Mihai se dete cu totul pentru înființarea planului său. BĂLCESCU, O. II 183.
