Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
INFÉRN substantiv neutru (În credințele religioase) Loc imaginar, de chin și de suferințe unde se crede că ar ajunge după moarte sufletele păcătoșilor; iad. Cu toată culoarea lor, care o reamintește pe a infernului, bivolii sînt animalele preferate ale acestui luminos ținut. BOGZA, C. O. 295. Ați crede că această poartă este intrarea infernului. CARAGIALE, O. III 141. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei zboară... EMINESCU, O. I 98.
• figurat De aceea traiul cu Brigita ajunge un infern. GHEREA, ST. Hristos II 329.
