CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime individual
| |
| |
Definiție din
INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Care aparține unei singure persoane, al unui individ; personal. Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, «condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire». GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 207. ♦ Care privește o singură persoană, care privește pe fiecare individ în parte. • (Adverbial) Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. • (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. vezi limba română mai 1953, 196. 2. Care este executat de individ (și nu de colectivitate). Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă. • Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). Caiet de studiu individual. – Pronunțat: -du-al. | |