CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime Încuviințare
| |
| |
Definiție din
ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, substantiv feminin Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțămînt, permisiune. Ceilalți visau, moțăind din cap a încuviințare. DUMITRIU, vezi L. 50. Oamenii murmurau cuvinte de încuviințare. SADOVEANU, O. VII 122. Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI, S. I 241. Dicționarul limbii romîne literare contemporane | |