Antonime inchis

Antonime Închis

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Închis: deschis liber Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNCHÍS, -Ă, închiși, -se, adjectiv

1. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Așezat astfel încît să acopere o deschizătură corespunzătoare. Ce-cm uitat? Închisă ușa De la tindă. COȘBUC, P. I 105. L-am găst la poartă-nchisă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 52.
♦ (Despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) Cu ușa sau capacul fixat sau încuiat pentru a nu permite accesul liber. Dulap închis.
♦ (Adesea cu determinări introduse prin prepoziție «cu») Încuiat. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile. CĂLINESCU, E. 50.
       • Expresia: Se joacă cu casa închisă, se zice despre un spectacol la care s-au vîndut de mai înainte toate biletele.
♦ (Despre vehicule) Cu capota fixată de caroserie; (despre mijloace de locomoție) acoperit. Automobil închis. ▭ Trăsură închisă = cupeu. Mă puseră într-o trăsură închisă și merserăm la dinan. BOLINTINEANU, O. 407.

2. (Despre obiecte care se pot desface) Cu marginile (sau cu părțile componente) împreunate, alăturate; strîns, nedesfăcut. Carte închisă.
       • (Despre ochi, gură, prin extensie despre pleoape sau gene) A luat mărul și l-a privit cîteva clipe printre pleoapele pe jumătate închise. BOGZA, Ț. 18. Bolnava sta cu ochii închiși. BART, E. 383. Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace. EMINESCU, O. I 93. În ochii ei cei limpezi, sub genele-i închise, O lume e de visuri, o lume de senin. id. O. IV 83.
       • Locuţiune adverbiala Cu ochii închiși = a) fără o cercetare prealabilă, superficial. A lucrat cu ochii închiși, b) foarte ușor, fără dificultate. Am făcut calculul cu ochii închiși.

3. (Despre un teren, o curte) Îngrădit, împrejmuit. Curte închisă.
♦ (Despre căi de comunicație) Pe care nu se mai poate circula, cu circulația oprită, întreruptă sau devenită imposibilă.
♦ (Despre un circuit de materiale) Oprit, întrerupt.
♦ (Despre un circuit electric) Neîntrerupt.

4. (Despre localuri, instituții, întreprinderi) Care și-a întrerupt activitatea (conform orarului sau definitiv).

5. (Despre persoane) Ținut în închisoare, deținut. (Substantivat) În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cînii, a doua zi cu păzitorii temniții, ș-a treia zi cu închișii. VLAHUȚĂ, N. 157. Pe zefiri îmi vin suspine De la-nchișii chinuiți. BOLLIAC, O. 196.

6. figurat (Despre o ședință, o reuniune etc.) Care se ține numai cu membrii titulari, fără persoane din afară.

7. figurat (Despre oameni și despre caracterul lor) Retras, izolat, necomunicativ. Se gîndi omul și rîse mult, închis în sine. DUMITRIU, N. 146. Ion ăsta era o fire închisă. AGÎRBICEANU, S. P.

14. Tăcut, închis, el abia răspundea la întrebări. BART, E. 91.
♦ (Despre aer, în opoziție cu proaspăt, curat) Stătut, viciat.

8. (Despre culori) Situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decît de albaneză Prin deschizătura pătrată, puteau vedea cerul, care în dimineața aceasta era albastru-închis. DUMiTRIU, N. 135.
       • figurat Precum îi slova scrisă, Așa mi-i inima-nchisă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 130.
♦ (Despre cer) Înnorat, întunecat. Ochii ei somnoroși caută-n sus, cerul e-nchis din toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. III 89.
♦ (Despre sunete, voce) Lipsit de sonoritate. Își istorisi durerea pe cît putu, cu glasu-i închis, asemenea sunetului unui hîrb de lut. MIRONESCU, S. A. 33.