Antonime incet

Antonime Încet

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Încet: grăbit grabnic iute rapid repede tare pripit Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNCÉT1 adverb

1. (Pe lîngă verbe de mișcare, în opoziție cu repede) Fără grabă, domol, binișor, liniștit; lin, pe nesimțite. Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95.
       • (Întărit prin repetare) Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135.
       • Expresia: Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul. Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7.

2. (Pe lîngă verbe ca «a vorbi», «a cînta», în opoziție cu tare, puternic) Cu glas coborît, scăzut, molcom, potolit. Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127.

3. (În construcții eliptice, cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare! Încet! mă doare.
♦ Fără zgomot! Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 340.

– Formă gramaticală: (în expresie) încetul.