Antonime impreuna

Antonime Împreună

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Împreună: separat răzleț Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎMPREUNÁ, împreún și împreunez, verb

I. reflexiv

1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119.
       • figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98.
       • tranzitiv Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. despre BOTEZ, forme S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A întruni, a cumula.Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44.

2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117.

– Accentuat și: împréun (EMINESCU, O. I 97).