Antonime graba

Antonime grabă

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Grabă: încetineală tărăgăneală zăbavă Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

GRÁBĂ substantiv feminin Pornire de a face ceva cît mai curînd sau de a ajunge undeva cît mai repede; zor, pripă. vezi iuțeală, repeziciune. Interveni cu o grabă care dovedea că își apără o cauză personală. C. PETRESCU, C. vezi 97. A coborît aproape toată lumea. Din cînd în cînd se mai dă jos cîte un soldat fără grabă, convins că nu-l așteaptă nimeni. SAHIA, N. 51. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg!

– Apoi dă, bădiță; m-am pornit cu graba și m-am întîlnit cu zăbava. CREANGĂ, P. 44. Graba strică treaba.
       • Locuţiune adverbiala În grabă sau în graba mare = grabnic, în pripă, în fugă, repede. Inginerul și-a îmbrăcat în grabă haina de ploaie. C. PETRESCU, A. 441. Din grabă = din cauza grabei, fiind grăbit.
       • Expresia: A avea grabă (mare) sau a-i fi cuiva (de sau cu) grabă = a fi grăbit, nerăbdător. Căprarul vechi îi iese-n prag. «Ce-mi face Radu?» el întreabă. De Radu-i este mai cu grabă, Că Radu-i este cel mai drag. COȘBUC, P. I 100. Soră dulce, soră dragă, Nu pot sta că mi-e de grabă, Maica nu poate răbda Pînă nu te va vedea. RETEGANUL, P. IV 67. Ș-apoi v-eți duce, dacă spuneți c-aveți așa de mare grabă. CREANGĂ, A. 95. Am grabă de-a-l cunoaște. ALECSANDRI, T. II 85.