Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
expert, ă [Atestat: MAIOR, T. 153/10 / V: (înv) esp, (îvr) isp / Plural: rți, e / Etimologie: franceza expert, lat expertus] 1-2 smf, a (Adesea urmat de determinări) (Persoană) care a dobândit (prin experiență) cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu Si: priceput, competent Cf experimentat2 (1). 3-4 av, a (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care exprimă competență. 5 substantiv masculin și feminin (Spc) Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 6 a (Inf; îs) Sistem Program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație.
