Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
eșuare substantiv feminin [Atestat: S. C. ȘT. (IAȘI), 1956, 67 / P: e-șu-a / Plural: uări / Etimologie: eșua] 1 (Mrn) Așezare accidentală a unei nave cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă Si: eșuat1 (1). 2 (Mrn) Împotmolire a unor nave în urma devierii de la drumul navigabil Si: eșuat1 (2). 3 (Rar) Rămânere a unor persoane pe o navă eșuată (1-2) Si: eșuat1 (3). 4 Soldare a unor acțiuni cu un insucces Si: eșuat1 (4). 5 Suferire a unui eșec (5) Si: eșuat1 (5).
