Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
esențial, ă [Atestat: IORGOVICI, O. 70/2 / V: (înv) ncial, esin / P: ți-al / Plural: i, e / Etimologie: franceza essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care există în mod absolut. 2 a Care constituie natura intimă a lucrurilor. 3 a (Med; îs) Maladie ă Maladie care nu are o cauză aparentă, exterioară și care nu decurge dintr-o stare maladivă definitivă. 4 a Care aparține esenței (3) Si: caracteristic, constructiv, intrinsec. 5 a Care se referă la esență (3) Si: caracteristic, constituitiv, intrinsec. 6 a Care este specific esenței (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 7 a Care provine de la esență (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 8 a (Îoc inutil) Care este absolut necesar Si: indispensabil, obligatoriu, inevitabil, imperios, vital. 9 a (Chm; înv; îs) Ulei Esență (8). 10 (Blg; îs) Acizi (sau aminoacizi) (grași) i Acizi grași nesaturați care stimulează creșterea anumitor celule ale organismelor. 11 a (Blg; îs) Caractere e Caractere care exprimă particularitățile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a (Glg; îs) Minerale e Minerale necesare la constituirea rocilor. 13 a Care constituie partea cea mai importantă a naturii lucrurilor Si: capital, fundamental, principal. 14 av În esență. 15 sns (De obicei articulat) Ceea ce constitue punctul cel mai important. 16-19 sns Ceea ce se referă la esență (1-4). corectată
