Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
elegant, ă [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / Plural: nți, e / Etimologie: franceza élégant, lat elegans, -tis] 1-2 av, a (despre oameni) (Într-un mod) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei, al ținutei Si: distins, șic1 (2) Si: codreț, luxos. 3-4 av, a Cu distincție. 5 a (despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu gust. 6 a (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care se remarcă prin frumusețea, armonia, distincția croielii, a combinațiilor etc. 7-8 av, a (despre oameni) (Într-un mod) care dă dovadă de eleganță (1) Si: nobil, galant, finanțe 9-10 (despre oameni) (Într-un mod) care sugerează maniere alese, distinse. 11 a (despre manifestări, acțiuni, creații etc. ale oamenilor) Care exprimă eleganță (6). 12-13 av, a (despre limbaj, stil etc.) (Într-un mod) care se distinge prin sobrietate, precizie, ușurință Si: ales, elevat, îngrijit. 14-15 av, a (despre oameni sau părți ale corpului lor) (Într-un mod) grațios. 16-17 av, a (despre obiecte, interioare etc.) (Într-un mod) care se caracterizează prin finețea, suplețea, frumusețea liniei (a formei etc). 18-19 av, a (Într-un mod) care se remarcă prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. 20 a Care este amenajat cu lux Si: fin, luxos, somptuos.
