Antonime dinadins

Antonime dinadins

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dinadins: întâmplător Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DINADÍNS adverb Cu un anumit scop, cu intenție, înadins. Portretul domnișoarei Boiu a fost dinadins publicat. CAMIL PETRESCU, T. I 19. Întrebase... parcă dinadins și în batjocură. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 233. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. EMINESCU, O. I 191.
       • Cu dinadins = a) ( locuţiune adverbiala) în mod intenționat. Și l-am certat și l-am împins, Dar n-am făcut cu dinadins Și rău ce-mi pare acum! COȘBUC, P. I 94; b) (locuțiune adjectiv) de-adevărat, în toată puterea cuvîntului. Cînd ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi E drum cu dinadins. COȘBUC, P. I 228. Locuţiune adverbiala Cu dinadinsul = a) în mod expres, în special. Se hotărî ca să se ție după dînsele cu dinadinsul. ISPIRESCU, L. 236. A mai rămas încă un minister, tocmai acela unde se cere cu dinadinsul caligrafie pentru acte și documente. CARAGIALE, O. II 244; b) în mod intenționat, anume. A treia zi, cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la aceiași copaci. ISPIRESCU, L. 231. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț. Ei, bine, frate, parcă ții cu tot dinadinsul... să-mi faci împotrivă. CAMIL PETRESCU, T. II 140; b) cu adevărat, în adevăr. A început să-mi fie cu tot dinadinsul milă de tinerețele tale și mi-ar fi ciudă dacă ți-ar rămîne și ție oasele p-aici. POPESCU, B. II 36. Nu pot să mă mînii pe mata cu tot dinadinsul. ALECSANDRI, T. I 184.

– Formă gramaticală: (în expresie) dinadinsul.

– Variantă: dintr-adins adverb