Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
dialéctic, ă [Atestat: CANTEMIR,
I. I. I, 85 / V: (îvr) tec / P: di-a / Plural: ici, ice / Etimologie: franceza dialectique, lat dialecticus] 1 substantiv feminin (În filozofia antică) Metodă sau artă de a descoperi adevărul prin confruntarea unor păreri contrare sau cu ajutorul discuției. 2 substantiv feminin (În Evul Mediu și mai târziu) Metodă sau artă de a deosebi adevărul de neadevăr. 3 substantiv feminin (În Evul Mediu) Logică formală. 4 substantiv feminin (În filozofia marxistă) Teorie despre dezvoltare, concepută ca o autodezvoltare și o automișcare determinată de contradicțiile interne ale obiectelor și formelor. 5 substantiv feminin Știință a celor mai generale legi ale dezvoltării naturii, societății și gândirii. 6 substantiv feminin Teorie generală a cunoașterii și transformării revoluționare a realității. 7 substantiv feminin Proces al mișcării și dezvoltării fenomenelor realității. 8 substantiv feminin (Pex) Înlănțuire de fapte, fenomene, aspecte care justifică un anume efect, o anumită soluție, o anumită modificare. 9 substantiv masculin (Înv) Dialectician (1). 10 a Care este conform cu principiile dialecticii (5). 11 a Care confirmă dialectica (5). 12 a Care se bazează pe dialectică (5). 13 a (Îs) Materialism Concepție filozofică ce îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu interpretarea consecventă a dialecticii (5). 14-16 a (Îvr) Dialectal (1-3).
