 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime despletit
| |
|
| |
| Definiție din
DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adjectiv (Despre frînghie, bici, mai ales despre păr, cosițe) Desfăcut din împletitură sau neîmpletit. Părul ei despletit îi cade pe umăr. ISAC, O. 170. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umeri. NEGRUZZI, S. I 145. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Pe pustiul țărm al mării [toamna] stă cu părul despletit. despre BOTEZ, P. O. 50. Copaci plecînd asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o cărare mult iubită. NEGRUZZI, S. II 13. ♦ (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; nepieptănat, zbîrlit. Femeile... despletite, băteau cu pumnii în geamuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 34. Lîngă pat, jos, în căsuță, Mama plînge despletită Pe copila cea drăguță Între îngeri adormită. IOSIF, PATR. 45. Baba muri... și nurorile despletite, o boceau de vuia satul. CREANGĂ, P. 16. • figurat Vin nouri despletiți din susul Dunării și se frămîntă luncile de sălcii, parc-ar verb reflexiv:ea să se smulgă din rădăcini și să se mute de-acclo. SADOVEANU, forme J. 650. Pe cătiniș se leagănă răzlețe... Mănunchiuri mari de dalii despletite. CAZIMIR, L. U. 36. Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă verb reflexiv:ere. GOGA, C. P. 68. | |
