Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, substantiv feminin Acțiunea de a despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube; (concretizat) sumă cu care se compensează o pagubă. vezi indemnizație. Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237.
• Despăgubiri de război = sumă de bani sau cantitate de bunuri materiale pe care un stat învins le plătește statului învingător, pentru a-l despăgubi de pagubele cauzate de război. (juridic) Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile.
