Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DESÍME, (rar) desimi, substantiv feminin (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») Însușirea de a fi des, compact sau îndesat; (concretizat) desiș. Flăcări galbene de lumînări mici cît unghia se deslușeau... din desimile de flori galbene ale pădurilor. CAMILAR, T. 70. A ieșit o ciută, lîngă o desime mare de ierburi. SADOVEANU, despre P. 82. Rar de tot, cînd desimea codrului se știrbea oleacă în dreapta sau în stînga... puteai să înțelegi ce este mai încolo. GALACTION, O. I 281. Desimea aburilor smulși pămîntului de apropierea ivirii soarelui se subția, lucrurile începeau să-și hotărască formele. MACEDONSKI, O. III 48.
